Definify.com
Webster 1913 Edition
Impinge
Im-pinge′
,Verb.
T.
[
imp. & p. p.
Impinged
; p. pr. & vb. n.
Impinging
.] [L.
impingere
; pref. im-
in + pangere
to fix, strike; prob. akin to pacisci
to agree, contract. See Pact
, and cf. Impact
.] To fall or dash against; to touch upon; to strike; to hit; to clash with; – with on or upon.
The cause of reflection is not the
impinging
of light on the solid or impervious parts of bodies. Sir I. Newton.
But, in the present order of things, not to be employed without
impinging
on God’s justice. Bp. Warburton.
Webster 1828 Edition
Impinge
IMPINGE
,Verb.
I.
The cause of reflection is not the impinging of light on the solid or impervious parts of bodies.
Definition 2024
împinge
împinge
See also: impinge
Romanian
Verb
a împinge (third-person singular present împinge, past participle împins) 3rd conj.
- to push (transitive: apply a force to (an object) so that it moves away), thrust, shove
- to goad, drive
Conjugation
conjugation of împinge (third conjugation)
| infinitive | a împinge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împingând | ||||||
| past participle | împins | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împing | împingi | împinge | împingem | împingeți | împing | |
| imperfect | împingeam | împingeai | împingea | împingeam | împingeați | împingeau | |
| simple perfect | împinsei | împinseși | împinse | împinserăm | împinserăți | împinseră | |
| pluperfect | împinsesem | împinseseși | împinsese | împinseserăm | împinseserăți | împinseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împing | să împingi | să împingă | să împingem | să împingeți | să împingă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împinge | împingeți | |||||
| negative | nu împinge | nu împingeți | |||||
Derived terms
- împingere