Definify.com
Definition 2024
înfuria
înfuria
See also: infuria
Romanian
Verb
a înfuria (third-person singular present înfurie, past participle înfuriat) 1st conj.
- to infuriate, make angry, anger, enrage
- (reflexive) to become angry, infuriated, fly into a rage
Conjugation
conjugation of înfuria (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înfuria | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfuriind | ||||||
| past participle | înfuriat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfurii | înfurii | înfurie | înfuriem | înfuriați | înfurie | |
| imperfect | înfuriam | înfuriai | înfuria | înfuriam | înfuriați | înfuriau | |
| simple perfect | înfuriai | înfuriași | înfurie | înfuriarăm | înfuriarăți | înfuriară | |
| pluperfect | înfuriasem | înfuriaseși | înfuriase | înfuriaserăm | înfuriaserăți | înfuriaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfurii | să înfurii | să înfurie | să înfuriem | să înfuriați | să înfurie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfurie | înfuriați | |||||
| negative | nu înfuria | nu înfuriați | |||||