Definify.com
Definition 2024
întări
întări
Romanian
Verb
a întări (third-person singular present întărește, past participle întărit) 4th conj.
- (transitive) to strengthen; to invigorate; to harden
- (reflexive, with accusative) to harden, to stiffen; to grow stronger
Conjugation
conjugation of întări (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a întări | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întărind | ||||||
| past participle | întărit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întăresc | întărești | întărește | întărim | întăriți | întăresc | |
| imperfect | întăream | întăreai | întărea | întăream | întăreați | întăreau | |
| simple perfect | întării | întăriși | întări | întărirăm | întărirăți | întăriră | |
| pluperfect | întărisem | întăriseși | întărise | întăriserăm | întăriserăți | întăriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întăresc | să întărești | să întărească | să întărim | să întăriți | să întărească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întărește | întăriți | |||||
| negative | nu întări | nu întăriți | |||||