Definify.com
Definition 2024
întrebuința
întrebuința
Romanian
Verb
a întrebuința (third-person singular present întrebuințează, past participle întrebuințat) 1st conj.
- to use
Conjugation
conjugation of întrebuința (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a întrebuința | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întrebuințând | ||||||
| past participle | întrebuințat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întrebuințez | întrebuințezi | întrebuințează | întrebuințăm | întrebuințați | întrebuințează | |
| imperfect | întrebuințam | întrebuințai | întrebuința | întrebuințam | întrebuințați | întrebuințau | |
| simple perfect | întrebuințai | întrebuințași | întrebuință | întrebuințarăm | întrebuințarăți | întrebuințară | |
| pluperfect | întrebuințasem | întrebuințaseși | întrebuințase | întrebuințaserăm | întrebuințaserăți | întrebuințaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întrebuințez | să întrebuințezi | să întrebuințeze | să întrebuințăm | să întrebuințați | să întrebuințeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întrebuințează | întrebuințați | |||||
| negative | nu întrebuința | nu întrebuințați | |||||