Definify.com
Definition 2024
țipa
țipa
Romanian
Verb
a țipa (third-person singular present țipă, past participle țipat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of țipa (first conjugation, no infix)
infinitive | a țipa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | țipând | ||||||
past participle | țipat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | țip | țipi | țipă | țipăm | țipați | țipă | |
imperfect | țipam | țipai | țipa | țipam | țipați | țipau | |
simple perfect | țipai | țipași | țipă | țiparăm | țiparăți | țipară | |
pluperfect | țipasem | țipaseși | țipase | țipaserăm | țipaserăți | țipaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să țip | să țipi | să țipe | să țipăm | să țipați | să țipe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | țipă | țipați | |||||
negative | nu țipa | nu țipați |