Definify.com
Webster 1913 Edition
Purificator
Pu′ri-fi-caˊtor
,Noun.
 One who, or that which, purifies; a purifier. 
Definition 2025
purificator
purificator
English
purificator
Noun
purificator (plural purificators)
- One who, or that which, purifies; a purifier.
 - The napkin used to wipe the lip of the chalice during Holy Communion.
 
Translations
napkin
  | 
  | 
Latin
Verb
pūrificātor
- second-person singular future passive imperative of pūrificō
 - third-person singular future passive imperative of pūrificō
 
Romanian
Etymology
Borrowing from French purificateur.
Pronunciation
- IPA(key): /ˌpu.ri.fi.kaˈtor/
 
Adjective
purificator m, n (feminine singular purificatoare, masculine plural purificatori, feminine and neuter plural purificatoare)
Declension
declension of purificator
	| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
|  nominative/  accusative  | 
	indefinite | purificator | purificatoare | purificatori | purificatoare | ||
| definite | purificatorul | purificatoarea | purificatorii | purificatoarele | |||
|  genitive/  dative  | 
	indefinite | purificator | purificatoare | purificatori | purificatoare | ||
| definite | purificatorului | purificatoarei | purificatorilor | purificatoarelor | |||
Noun
purificator n (plural purificatoare)
Declension
declension of purificator
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) purificator | purificatorul | (niște) purificatoare | purificatoarele | 
| genitive/dative | (unui) purificator | purificatorului | (unor) purificatoare | purificatoarelor | 
| vocative | purificatorule | purificatoarelor | ||