Definify.com
Definition 2025
acuens
acuens
Latin
Participle
acuēns m, f, n (genitive acuentis); third declension
Inflection
Third declension.
| Number | Singular | Plural | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masc./Fem. | Neuter | Masc./Fem. | Neuter | |
| nominative | acuēns | acuentēs | acuentia | ||
| genitive | acuentis | acuentium | |||
| dative | acuentī | acuentibus | |||
| accusative | acuentem | acuēns | acuentēs | acuentia | |
| ablative | acuente, acuentī1 | acuentibus | |||
| vocative | acuēns | acuentēs | acuentia | ||
1When used purely as an adjective.