Definify.com
Definition 2024
bănui
bănui
Romanian
Verb
a bănui (third-person singular present bănuiește, past participle bănuit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of bănui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a bănui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | bănuind | ||||||
| past participle | bănuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | bănuiesc | bănuiești | bănuiește | bănuim | bănuiți | bănuiesc | |
| imperfect | bănuiam | bănuiai | bănuia | bănuiam | bănuiați | bănuiau | |
| simple perfect | bănuii | bănuiși | bănui | bănuirăm | bănuirăți | bănuiră | |
| pluperfect | bănuisem | bănuiseși | bănuise | bănuiserăm | bănuiserăți | bănuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să bănuiesc | să bănuiești | să bănuiască | să bănuim | să bănuiți | să bănuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | bănuiește | bănuiți | |||||
| negative | nu bănui | nu bănuiți | |||||