Definify.com
Definition 2025
biben
biben
Old High German
Verb
bibēn
- to shake
Conjugation
Conjugation of bibēn (weak class 3)
| infinitive | bibēn | |
|---|---|---|
| indicative | present | past | 
| 1st person singular | bibem | bibeta | 
| 2nd person singular | bibes | bibetos | 
| 3rd person singular | bibet | bibeta | 
| 1st person plural | bibem, bibemes | bibetum, bibetumes | 
| 2nd person plural | bibet | bibetut | 
| 3rd person plural | bibent | bibetun | 
| subjunctive | present | past | 
| 1st person singular | bibe | bibeti | 
| 2nd person singular | bibes | bibetis | 
| 3rd person singular | bibe | bibeti | 
| 1st person plural | bibem, bibemes | bibetim, bibetimes | 
| 2nd person plural | bibet | bibetit | 
| 3rd person plural | biben | bibetin | 
| imperative | present | |
| singular | bibe | |
| plural | bibet | |
| participle | present | past | 
| bibenti | gibibet | |