Definify.com
Definition 2025
bizan
bizan
Old High German
Verb
bīzan
- to bite
Conjugation
Conjugation of bīzan (strong class 1)
| infinitive | bīzan | |
|---|---|---|
| indicative | present | past |
| 1st person singular | bīzu | beiz |
| 2nd person singular | bīzis | bizzi |
| 3rd person singular | bīzit | beiz |
| 1st person plural | bīzem, bīzemes | bizzum, bizzumes |
| 2nd person plural | bīzet | bizzut |
| 3rd person plural | bīzant | bizzun |
| subjunctive | present | past |
| 1st person singular | bīze | bizzi |
| 2nd person singular | bīzes | bizzis |
| 3rd person singular | bīze | bizzi |
| 1st person plural | bīzem, bīzemes | bizzim, bizzimes |
| 2nd person plural | bīzet | bizzit |
| 3rd person plural | bīzen | bizzin |
| imperative | present | |
| singular | bīz | |
| plural | bīzet | |
| participle | present | past |
| bīzanti | gibizzan | |
Descendants
- Middle High German: bīszen
- German: beißen