Definify.com
Definition 2025
blican
blican
Old English
Verb
blīcan
Conjugation
Conjugation of blīcan (strong class 1)
| infinitive | blīcan | tō blīcanne |
|---|---|---|
| indicative | present | past |
| 1st-person singular | blīce | blāc |
| 2nd-person singular | blīcest | blice |
| 3rd-person singular | blīceþ | blāc |
| plural | blīcaþ | blicon |
| subjunctive | present | past |
| singular | blīce | blice |
| plural | blīcen | blicen |
| imperative | ||
| singular | blīc | |
| plural | blīcaþ | |
| participle | present | past |
| blīcende | (ġe)blicen | |