Definify.com
Definition 2025
circumclusus
circumclusus
Latin
Participle
circumclūsus m (feminine circumclūsa, neuter circumclūsum); first/second declension
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | circumclūsus | circumclūsa | circumclūsum | circumclūsī | circumclūsae | circumclūsa | |
| genitive | circumclūsī | circumclūsae | circumclūsī | circumclūsōrum | circumclūsārum | circumclūsōrum | |
| dative | circumclūsō | circumclūsō | circumclūsīs | ||||
| accusative | circumclūsum | circumclūsam | circumclūsum | circumclūsōs | circumclūsās | circumclūsa | |
| ablative | circumclūsō | circumclūsā | circumclūsō | circumclūsīs | |||
| vocative | circumclūse | circumclūsa | circumclūsum | circumclūsī | circumclūsae | circumclūsa | |