Definify.com
Definition 2024
descuia
descuia
Romanian
Verb
a descuia (third-person singular present descuie, past participle descuiat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of descuia (first conjugation, no infix)
| infinitive | a descuia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descuind | ||||||
| past participle | descuiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | descui | descui | descuie | descuiem | descuiați | descuie | |
| imperfect | descuiam | descuiai | descuia | descuiam | descuiați | descuiau | |
| simple perfect | descuiai | descuiași | descuie | descuiarăm | descuiarăți | descuiară | |
| pluperfect | descuiasem | descuiaseși | descuiase | descuiaserăm | descuiaserăți | descuiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să descui | să descui | să descuie | să descuiem | să descuiați | să descuie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descuie | descuiați | |||||
| negative | nu descuia | nu descuiați | |||||