Definify.com
Definition 2024
desmăța
desmăța
See also: desmata
Romanian
Verb
a desmăța (third-person singular present desmață, past participle desmățat) 1st conj.
- Archaic form of dezmăța.
Conjugation
conjugation of desmăța (first conjugation, no infix)
| infinitive | a desmăța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | desmățând | ||||||
| past participle | desmățat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | desmăț | desmeți | desmață | desmățăm | desmățați | desmață | |
| imperfect | desmățam | desmățai | desmăța | desmățam | desmățați | desmățau | |
| simple perfect | desmățai | desmățași | desmăță | desmățarăm | desmățarăți | desmățară | |
| pluperfect | desmățasem | desmățaseși | desmățase | desmățaserăm | desmățaserăți | desmățaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să desmăț | să desmeți | să desmețe | să desmățăm | să desmățați | să desmețe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | desmață | desmățați | |||||
| negative | nu desmăța | nu desmățați | |||||