Definify.com
Definition 2024
dubla
dubla
Portuguese
Verb
dubla
- third-person singular (ele and ela, also used with você and others) present indicative of dublar
- second-person singular (tu, sometimes used with você) affirmative imperative of dublar
Romanian
Etymology
Borrowing from French doubler, itself from Late Latin duplo, duplare.
Verb
a dubla (third-person singular present dublează, past participle dublat) 1st conj.
- to double
Conjugation
conjugation of dubla (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dubla | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dublând | ||||||
| past participle | dublat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dublez | dublezi | dublează | dublăm | dublați | dublează | |
| imperfect | dublam | dublai | dubla | dublam | dublați | dublau | |
| simple perfect | dublai | dublași | dublă | dublarăm | dublarăți | dublară | |
| pluperfect | dublasem | dublaseși | dublase | dublaserăm | dublaserăți | dublaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dublez | să dublezi | să dubleze | să dublăm | să dublați | să dubleze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dublează | dublați | |||||
| negative | nu dubla | nu dublați | |||||