Definify.com
Definition 2024
făgădui
făgădui
Romanian
Verb
a făgădui (third-person singular present făgăduiește, past participle făgăduit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of făgădui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a făgădui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | făgăduind | ||||||
| past participle | făgăduit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | făgăduiesc | făgăduiești | făgăduiește | făgăduim | făgăduiți | făgăduiesc | |
| imperfect | făgăduiam | făgăduiai | făgăduia | făgăduiam | făgăduiați | făgăduiau | |
| simple perfect | făgăduii | făgăduiși | făgădui | făgăduirăm | făgăduirăți | făgăduiră | |
| pluperfect | făgăduisem | făgăduiseși | făgăduise | făgăduiserăm | făgăduiserăți | făgăduiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să făgăduiesc | să făgăduiești | să făgăduiască | să făgăduim | să făgăduiți | să făgăduiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | făgăduiește | făgăduiți | |||||
| negative | nu făgădui | nu făgăduiți | |||||