Definify.com
Definition 2025
grui
grui
Romanian
Etymology 1
From Latin grunnium (“snout”).
Noun
grui n (plural gruiuri or gruie)
Declension
Plural gruiuri
declension of grui
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) grui | gruiul | (niște) gruiuri | gruiurile | 
| genitive/dative | (unui) grui | gruiului | (unor) gruiuri | gruiurilor | 
| vocative | gruiule | gruiurilor | ||
Plural gruie
declension of grui
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) grui | gruiul | (niște) gruie | gruiele | 
| genitive/dative | (unui) grui | gruiului | (unor) gruie | gruielor | 
| vocative | gruiule | gruielor | ||
See also
Etymology 2
Alternative forms
Noun
grui m (plural grui)
- (regional, chiefly Transylvanian) crane (bird)
Declension
declension of grui
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) grui | gruiul | (niște) grui | gruii | 
| genitive/dative | (unui) grui | gruiului | (unor) grui | gruilor | 
| vocative | gruiule | gruilor | ||