Definify.com
Definition 2025
imputa
imputa
See also: imputá
Italian
Verb
imputa
Anagrams
Portuguese
Verb
imputa
Romanian
Alternative forms
- împuta (archaic, regional, rare)
Etymology
Current form borrowed from French imputer as a neologism, and mostly replaced the original inherited form, împuta, from Latin imputāre, present active infinitive of imputō.
Verb
a imputa (third-person singular present impută, past participle imputat) 1st conj.
- to impute, ascribe to (often negative actions or wrongdoings so as to recompense for), charge with, attribute to, hold responsible for
- to oblige to pay or make up for wrongdoing, force to compensate for
- to reproach
- (rare, dated) to insult
Conjugation
conjugation of imputa (first conjugation, no infix)
| infinitive | a imputa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | imputând | ||||||
| past participle | imputat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | imput | imputi | impută | imputăm | imputați | impută | |
| imperfect | imputam | imputai | imputa | imputam | imputați | imputau | |
| simple perfect | imputai | imputași | impută | imputarăm | imputarăți | imputară | |
| pluperfect | imputasem | imputaseși | imputase | imputaserăm | imputaserăți | imputaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să imput | să imputi | să impute | să imputăm | să imputați | să impute | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | impută | imputați | |||||
| negative | nu imputa | nu imputați | |||||