Definify.com
Definition 2025
incautar
incautar
Spanish
Verb
incautar (first-person singular present incauto, first-person singular preterite incauté, past participle incautado)
- to confiscate
- to seize
Conjugation
1Argentine and Uruguayan voseo prefers the tú form for the present subjunctive.
These forms are generated automatically and may not be attested. Pronoun usage varies by region.
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | ||
| with infinitive incautar | |||||||
| dative | incautarme | incautarte, incautarle | incautarle, incautarse | incautarnos | incautaros, incautarles | incautarles, incautarse | |
| accusative | incautarme | incautarte, incautarlo, incautarla | incautarlo, incautarla, incautarse | incautarnos | incautaros, incautarlos, incautarlas | incautarlos, incautarlas, incautarse | |
| with gerund incautando | |||||||
| dative | incautándome | incautándote, incautándole | incautándole, incautándose | incautándonos | incautándoos, incautándoles | incautándoles, incautándose | |
| accusative | incautándome | incautándote, incautándolo, incautándola | incautándolo, incautándola, incautándose | incautándonos | incautándoos, incautándolos, incautándolas | incautándolos, incautándolas, incautándose | |
| with informal second-person singular imperative incauta | |||||||
| dative | incaútame | incaútate, incaútale | incaútale | incaútanos | incaútaos, incaútales | incaútales | |
| accusative | incaútame | incaútate, incaútalo, incaútala | incaútalo, incaútala | incaútanos | incaútaos, incaútalos, incaútalas | incaútalos, incaútalas | |
| with formal second-person singular imperative incaute | |||||||
| dative | incaúteme | incaútete, incaútele | incaútele, incaútese | incaútenos | incaúteles | incaúteles, incaútese | |
| accusative | incaúteme | incaútete, incaútelo, incaútela | incaútelo, incaútela, incaútese | incaútenos | incaútelos, incaútelas | incaútelos, incaútelas, incaútese | |
| with first-person plural imperative incautemos | |||||||
| dative | not used | incautémosle | incautémosle | incautémonos | incautémosles | incautémosles | |
| accusative | not used | incautémoslo, incautémosla | incautémoslo, incautémosla | incautémonos | incautémoslos, incautémoslas | incautémoslos, incautémoslas | |
| with informal second-person plural imperative incautad | |||||||
| dative | incautadme | incautadle | incautadle | incautadnos | incautaos, incautadles | incautadles | |
| accusative | incautadme | incautadlo, incautadla | incautadlo, incautadla | incautadnos | incautaos, incautadlos, incautadlas | incautadlos, incautadlas | |
| with formal second-person plural imperative incauten | |||||||
| dative | incaútenme | incaútente, incaútenle | incaútenle, incaútense | incaútenos | incaútenles | incaútenles, incaútense | |
| accusative | incaútenme | incaútente, incaútenlo, incaútenla | incaútenlo, incaútenla, incaútense | incaútenos | incaútenlos, incaútenlas | incaútenlos, incaútenlas, incaútense | |