Definify.com
Definition 2025
increpans
increpans
Latin
Participle
increpāns m, f, n (genitive increpantis); third declension
Inflection
Third declension.
| Number | Singular | Plural | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masc./Fem. | Neuter | Masc./Fem. | Neuter | |
| nominative | increpāns | increpantēs | increpantia | ||
| genitive | increpantis | increpantium | |||
| dative | increpantī | increpantibus | |||
| accusative | increpantem | increpāns | increpantēs | increpantia | |
| ablative | increpante, increpantī1 | increpantibus | |||
| vocative | increpāns | increpantēs | increpantia | ||
1When used purely as an adjective.