Definify.com
Definition 2025
increpiturus
increpiturus
Latin
Participle
increpitūrus m (feminine increpitūra, neuter increpitūrum); first/second declension
- about to rebuke
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | increpitūrus | increpitūra | increpitūrum | increpitūrī | increpitūrae | increpitūra | |
| genitive | increpitūrī | increpitūrae | increpitūrī | increpitūrōrum | increpitūrārum | increpitūrōrum | |
| dative | increpitūrō | increpitūrō | increpitūrīs | ||||
| accusative | increpitūrum | increpitūram | increpitūrum | increpitūrōs | increpitūrās | increpitūra | |
| ablative | increpitūrō | increpitūrā | increpitūrō | increpitūrīs | |||
| vocative | increpitūre | increpitūra | increpitūrum | increpitūrī | increpitūrae | increpitūra | |