Definify.com
Definition 2025
incurrens
incurrens
Latin
Participle
incurrēns m, f, n (genitive incurrentis); third declension
Inflection
Third declension.
| Number | Singular | Plural | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masc./Fem. | Neuter | Masc./Fem. | Neuter | |
| nominative | incurrēns | incurrentēs | incurrentia | ||
| genitive | incurrentis | incurrentium | |||
| dative | incurrentī | incurrentibus | |||
| accusative | incurrentem | incurrēns | incurrentēs | incurrentia | |
| ablative | incurrente, incurrentī1 | incurrentibus | |||
| vocative | incurrēns | incurrentēs | incurrentia | ||
1When used purely as an adjective.