Definify.com
Definition 2025
interrumper
interrumper
Interlingua
Verb
interrumper
- to interrupt
Conjugation
Conjugation of “interrumper”
| Nominal forms | |||
|---|---|---|---|
| Infinitive | interrumper | ||
| Present | Perfect | ||
| Participles | interrumpente | interrumpite | |
| Personal forms | |||
| Simple | Perfect | ||
| Active voice | Present | interrumpe | ha interrumpite |
| Past | interrumpeva | habeva interrumpite | |
| Future | interrumpera | habera interrumpite | |
| Conditional | interrumperea | haberea interrumpite | |
| Imperative | interrumpe | -- | |
| Passive voice | Present | es interrumpite | ha essite interrumpite |
| Past | esseva interrumpite | habeva essite interrumpite | |
| Future | essera interrumpite | habera essite interrumpite | |
| Conditional | esserea interrumpite | haberea essite interrumpite | |
| Imperative | sia interrumpite | -- | |