Definify.com
Definition 2025
intrigare
intrigare
See also: intrigaré
Italian
Verb
intrigare
Conjugation
Conjugation of intrigare
| infinitive | intrigare | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| auxiliary verb | avere | gerund | intrigando | |||
| present participle | intrigante | past participle | intrigato | |||
| person | singular | plural | ||||
| first | second | third | first | second | third | |
| indicative | io | tu | lui/lei, esso/essa | noi | voi | loro, essi/esse |
| present | intrigo | intrighi | intriga | intrighiamo | intrigate | intrigano |
| imperfect | intrigavo | intrigavi | intrigava | intrigavamo | intrigavate | intrigavano |
| past historic | intrigai | intrigasti | intrigò | intrigammo | intrigaste | intrigarono |
| future | intrigherò | intrigherai | intrigherà | intrigheremo | intrigherete | intrigheranno |
| conditional | io | tu | lui/lei, esso/essa | noi | voi | loro, essi/esse |
| present | intrigherei | intrigheresti | intrigherebbe | intrigheremmo | intrighereste | intrigherebbero |
| subjunctive | che io | che tu | che lui/che lei, che esso/che essa | che noi | che voi | che loro, che essi/che esse |
| present | intrighi | intrighi | intrighi | intrighiamo | intrighiate | intrighino |
| imperfect | intrigassi | intrigassi | intrigasse | intrigassimo | intrigaste | intrigassero |
| imperative | — | tu | Lei | noi | voi | Loro |
| intriga, non intrigare | intrighi | intrighiamo | intrigate | intrighino | ||