Definify.com
Definition 2024
iscăli
iscăli
Romanian
Verb
a iscăli (third-person singular present iscălește, past participle iscălit) 4th conj.
- to sign
Conjugation
conjugation of iscăli (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a iscăli | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | iscălind | ||||||
| past participle | iscălit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | iscălesc | iscălești | iscălește | iscălim | iscăliți | iscălesc | |
| imperfect | iscăleam | iscăleai | iscălea | iscăleam | iscăleați | iscăleau | |
| simple perfect | iscălii | iscăliși | iscăli | iscălirăm | iscălirăți | iscăliră | |
| pluperfect | iscălisem | iscăliseși | iscălise | iscăliserăm | iscăliserăți | iscăliseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să iscălesc | să iscălești | să iscălească | să iscălim | să iscăliți | să iscălească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | iscălește | iscăliți | |||||
| negative | nu iscăli | nu iscăliți | |||||
Synonyms
Derived terms
- iscălitură