Definify.com
Webster 1913 Edition
Laudator
‖
Lau-da′tor
,Noun.
[L.]
1.
One who lauds.
2.
(Law)
An arbitrator.
[Obs.]
Cowell.
Definition 2024
lăudător
lăudător
See also: laudator
Romanian
Noun
lăudător m (plural lăudători, feminine equivalent lăudătoare)
Declension
declension of lăudător
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) lăudător | lăudătorul | (niște) lăudători | lăudătorii |
| genitive/dative | (unui) lăudător | lăudătorului | (unor) lăudători | lăudătorilor |
| vocative | lăudătorule | lăudătorilor | ||
Etymology 2
From Late Latin laudatōrius, from Latin laudatōr.
Adjective
lăudător m, n (feminine singular lăudătoare, masculine plural lăudători, feminine and neuter plural lăudătoare)
Declension
declension of lăudător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | lăudător | lăudătoare | lăudători | lăudătoare | ||
| definite | lăudătorul | lăudătoarea | lăudătorii | lăudătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | lăudător | lăudătoare | lăudători | lăudătoare | ||
| definite | lăudătorului | lăudătoarei | lăudătorilor | lăudătoarelor | |||