Definify.com
Definition 2024
ofili
ofili
Romanian
Verb
a ofili (third-person singular present ofilește, past participle ofilit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of ofili (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a ofili | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ofilind | ||||||
| past participle | ofilit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ofilesc | ofilești | ofilește | ofilim | ofiliți | ofilesc | |
| imperfect | ofileam | ofileai | ofilea | ofileam | ofileați | ofileau | |
| simple perfect | ofilii | ofiliși | ofili | ofilirăm | ofilirăți | ofiliră | |
| pluperfect | ofilisem | ofiliseși | ofilise | ofiliserăm | ofiliserăți | ofiliseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ofilesc | să ofilești | să ofilească | să ofilim | să ofiliți | să ofilească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ofilește | ofiliți | |||||
| negative | nu ofili | nu ofiliți | |||||