Definify.com
Definition 2024
plictisi
plictisi
Romanian
Verb
a plictisi (third-person singular present plictisește, past participle plictisit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of plictisi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a plictisi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | plictisind | ||||||
| past participle | plictisit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | plictisesc | plictisești | plictisește | plictisim | plictisiți | plictisesc | |
| imperfect | plictiseam | plictiseai | plictisea | plictiseam | plictiseați | plictiseau | |
| simple perfect | plictisii | plictisiși | plictisi | plictisirăm | plictisirăți | plictisiră | |
| pluperfect | plictisisem | plictisiseși | plictisise | plictisiserăm | plictisiserăți | plictisiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să plictisesc | să plictisești | să plictisească | să plictisim | să plictisiți | să plictisească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | plictisește | plictisiți | |||||
| negative | nu plictisi | nu plictisiți | |||||