Definify.com
Definition 2025
praefinitus
praefinitus
Latin
Participle
praefinītus m (feminine praefinīta, neuter praefinītum); first/second declension
- prescribed
- limited (within bounds)
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | praefinītus | praefinīta | praefinītum | praefinītī | praefinītae | praefinīta | |
| genitive | praefinītī | praefinītae | praefinītī | praefinītōrum | praefinītārum | praefinītōrum | |
| dative | praefinītō | praefinītō | praefinītīs | ||||
| accusative | praefinītum | praefinītam | praefinītum | praefinītōs | praefinītās | praefinīta | |
| ablative | praefinītō | praefinītā | praefinītō | praefinītīs | |||
| vocative | praefinīte | praefinīta | praefinītum | praefinītī | praefinītae | praefinīta | |