Definify.com
Definition 2024
purta
purta
See also: purtà
Ladin
Verb
purta
- third-person singular present indicative of purter
- third-person plural present indicative of purter
- second-person singular imperative of purter
Romanian
Etymology
From Latin portāre, present active infinitive of portō (“to carry, bring”).
Pronunciation
- IPA(key): [purˈta]
Verb
a purta (third-person singular present poartă, past participle purtat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of purta (first conjugation)
infinitive | a purta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | purtând | ||||||
past participle | purtat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | port | porți | poartă | purtăm | purtați | poartă | |
imperfect | purtam | purtai | purta | purtam | purtați | purtau | |
simple perfect | purtai | purtași | purtă | purtarăm | purtarăți | purtară | |
pluperfect | purtasem | purtaseși | purtase | purtaserăm | purtaserăți | purtaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să port | să porți | să poarte | să purtăm | să purtați | să poarte | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | poartă | purtați | |||||
negative | nu purta | nu purtați |