Definify.com
Definition 2024
râma
râma
Romanian
Alternative forms
- rîma (old orthography)
Verb
a râma (third-person singular present râmă, past participle râmat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of râma (first conjugation, no infix)
| infinitive | a râma | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | râmând | ||||||
| past participle | râmat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | râm | râmi | râmă | râmăm | râmați | râmă | |
| imperfect | râmam | râmai | râma | râmam | râmați | râmau | |
| simple perfect | râmai | râmași | râmă | râmarăm | râmarăți | râmară | |
| pluperfect | râmasem | râmaseși | râmase | râmaserăm | râmaserăți | râmaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să râm | să râmi | să râme | să râmăm | să râmați | să râme | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | râmă | râmați | |||||
| negative | nu râma | nu râmați | |||||
Derived terms
- râmă
- râmător