Definify.com
Definition 2025
rarefactus
rarefactus
Latin
Participle
rarefactus m (feminine rarefacta, neuter rarefactum); first/second declension
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | rarefactus | rarefacta | rarefactum | rarefactī | rarefactae | rarefacta | |
| genitive | rarefactī | rarefactae | rarefactī | rarefactōrum | rarefactārum | rarefactōrum | |
| dative | rarefactō | rarefactō | rarefactīs | ||||
| accusative | rarefactum | rarefactam | rarefactum | rarefactōs | rarefactās | rarefacta | |
| ablative | rarefactō | rarefactā | rarefactō | rarefactīs | |||
| vocative | rarefacte | rarefacta | rarefactum | rarefactī | rarefactae | rarefacta | |