Definify.com
Definition 2025
replicaturus
replicaturus
Latin
Participle
replicātūrus m (feminine replicātūra, neuter replicātūrum); first/second declension
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | replicātūrus | replicātūra | replicātūrum | replicātūrī | replicātūrae | replicātūra | |
| genitive | replicātūrī | replicātūrae | replicātūrī | replicātūrōrum | replicātūrārum | replicātūrōrum | |
| dative | replicātūrō | replicātūrō | replicātūrīs | ||||
| accusative | replicātūrum | replicātūram | replicātūrum | replicātūrōs | replicātūrās | replicātūra | |
| ablative | replicātūrō | replicātūrā | replicātūrō | replicātūrīs | |||
| vocative | replicātūre | replicātūra | replicātūrum | replicātūrī | replicātūrae | replicātūra | |