Definify.com
Definition 2024
săra
săra
Romanian
Verb
a săra (third-person singular present sărează, past participle sărat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of săra (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a săra | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | sărând | ||||||
| past participle | sărat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sărez | sărezi | sărează | sărăm | sărați | sărează | |
| imperfect | săram | sărai | săra | săram | sărați | sărau | |
| simple perfect | sărai | sărași | sără | sărarăm | sărarăți | sărară | |
| pluperfect | sărasem | săraseși | sărase | săraserăm | săraserăți | săraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sărez | să sărezi | să săreze | să sărăm | să sărați | să săreze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sărează | sărați | |||||
| negative | nu săra | nu sărați | |||||
Antonyms
- desăra