Definify.com
Definition 2025
sfârșit
sfârșit
Romanian
Noun
sfârșit n (plural sfârșituri)
Declension
declension of sfârșit
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) sfârșit | sfârșitul | (niște) sfârșituri | sfârșiturile |
| genitive/dative | (unui) sfârșit | sfârșitului | (unor) sfârșituri | sfârșiturilor |
| vocative | sfârșitule | sfârșiturilor | ||
See also
Verb
sfârșit (past participle of sfârși)
Declension
declension of sfârșit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | sfârșit | sfârșită | sfârșiți | sfârșite | ||
| definite | sfârșitul | sfârșita | sfârșiții | sfârșitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | sfârșit | sfârșite | sfârșiți | sfârșite | ||
| definite | sfârșitului | sfârșitei | sfârșiților | sfârșitelor | |||