Definify.com
Definition 2025
urî
urî
Romanian
Verb
a urî (third-person singular present urăște, past participle urât) 4th conj.
- to hate
Conjugation
conjugation of urî (fourth conjugation, -ăsc- infix)
| infinitive | a urî | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | urând | ||||||
| past participle | urât | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | urăsc | urăști | urăște | urâm | urâți | urăsc | |
| imperfect | uram | urai | ura | uram | urați | urau | |
| simple perfect | urâi | urâși | urî | urârăm | urârăți | urâră | |
| pluperfect | urâsem | urâseși | urâse | urâserăm | urâserăți | urâseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să urăsc | să urăști | să urască | să urâm | să urâți | să urască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | urăște | urâți | |||||
| negative | nu urî | nu urâți | |||||