Definify.com
Definition 2024
urca
urca
Romanian
Verb
a urca (third-person singular present urcă, past participle urcat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of urca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a urca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | urcând | ||||||
| past participle | urcat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | urc | urci | urcă | urcăm | urcați | urcă | |
| imperfect | urcam | urcai | urca | urcam | urcați | urcau | |
| simple perfect | urcai | urcași | urcă | urcarăm | urcarăți | urcară | |
| pluperfect | urcasem | urcaseși | urcase | urcaserăm | urcaserăți | urcaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să urc | să urci | să urce | să urcăm | să urcați | să urce | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | urcă | urcați | |||||
| negative | nu urca | nu urcați | |||||