Definify.com
Definition 2025
vindicatus
vindicatus
Latin
Participle
vindicātus m (feminine vindicāta, neuter vindicātum); first/second declension
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | vindicātus | vindicāta | vindicātum | vindicātī | vindicātae | vindicāta | |
| genitive | vindicātī | vindicātae | vindicātī | vindicātōrum | vindicātārum | vindicātōrum | |
| dative | vindicātō | vindicātō | vindicātīs | ||||
| accusative | vindicātum | vindicātam | vindicātum | vindicātōs | vindicātās | vindicāta | |
| ablative | vindicātō | vindicātā | vindicātō | vindicātīs | |||
| vocative | vindicāte | vindicāta | vindicātum | vindicātī | vindicātae | vindicāta | |