Definify.com
Definition 2024
îmbuca
îmbuca
See also: imbuca
Romanian
Verb
a îmbuca (third-person singular present îmbucă, past participle îmbucat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of îmbuca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a îmbuca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îmbucând | ||||||
| past participle | îmbucat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îmbuc | îmbuci | îmbucă | îmbucăm | îmbucați | îmbucă | |
| imperfect | îmbucam | îmbucai | îmbuca | îmbucam | îmbucați | îmbucau | |
| simple perfect | îmbucai | îmbucași | îmbucă | îmbucarăm | îmbucarăți | îmbucară | |
| pluperfect | îmbucasem | îmbucaseși | îmbucase | îmbucaserăm | îmbucaserăți | îmbucaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îmbuc | să îmbuci | să îmbuce | să îmbucăm | să îmbucați | să îmbuce | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îmbucă | îmbucați | |||||
| negative | nu îmbuca | nu îmbucați | |||||