Definify.com
Definition 2024
îmbulzi
îmbulzi
Romanian
Verb
a îmbulzi (third-person singular present îmbulzește, past participle îmbulzit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of îmbulzi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a îmbulzi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îmbulzind | ||||||
| past participle | îmbulzit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îmbulzesc | îmbulzești | îmbulzește | îmbulzim | îmbulziți | îmbulzesc | |
| imperfect | îmbulzeam | îmbulzeai | îmbulzea | îmbulzeam | îmbulzeați | îmbulzeau | |
| simple perfect | îmbulzii | îmbulziși | îmbulzi | îmbulzirăm | îmbulzirăți | îmbulziră | |
| pluperfect | îmbulzisem | îmbulziseși | îmbulzise | îmbulziserăm | îmbulziserăți | îmbulziseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îmbulzesc | să îmbulzești | să îmbulzească | să îmbulzim | să îmbulziți | să îmbulzească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îmbulzește | îmbulziți | |||||
| negative | nu îmbulzi | nu îmbulziți | |||||