Definify.com
Definition 2024
împături
împături
Romanian
Verb
a împături (third-person singular present împăturește, past participle împăturit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of împături (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a împături | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | împăturind | ||||||
past participle | împăturit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | împăturesc | împăturești | împăturește | împăturim | împăturiți | împăturesc | |
imperfect | împătuream | împătureai | împăturea | împătuream | împătureați | împătureau | |
simple perfect | împăturii | împăturiși | împături | împăturirăm | împăturirăți | împăturiră | |
pluperfect | împăturisem | împăturiseși | împăturise | împăturiserăm | împăturiserăți | împăturiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să împăturesc | să împăturești | să împăturească | să împăturim | să împăturiți | să împăturească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | împăturește | împăturiți | |||||
negative | nu împături | nu împăturiți |