Definify.com
Definition 2024
înțepa
înțepa
Romanian
Verb
a înțepa (third-person singular present înțeapă, past participle înțepat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of înțepa (first conjugation, no infix)
infinitive | a înțepa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înțepând | ||||||
past participle | înțepat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înțep | înțepi | înțeapă | înțepăm | înțepați | înțeapă | |
imperfect | înțepam | înțepai | înțepa | înțepam | înțepați | înțepau | |
simple perfect | înțepai | înțepași | înțepă | înțeparăm | înțeparăți | înțepară | |
pluperfect | înțepasem | înțepaseși | înțepase | înțepaserăm | înțepaserăți | înțepaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înțep | să înțepi | să înțepe | să înțepăm | să înțepați | să înțepe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înțeapă | înțepați | |||||
negative | nu înțepa | nu înțepați |
Synonyms
Derived terms
- înțepare