Definify.com
Definition 2024
încinge
încinge
See also: incinge
Romanian
Alternative forms
- încinde (dated, rare)
Verb
a încinge (third-person singular present încinge, past participle încins) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of încinge (third conjugation)
| infinitive | a încinge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încingând | ||||||
| past participle | încins | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încing | încingi | încinge | încingem | încingeți | încing | |
| imperfect | încingeam | încingeai | încingea | încingeam | încingeați | încingeau | |
| simple perfect | încinsei | încinseși | încinse | încinserăm | încinserăți | încinseră | |
| pluperfect | încinsesem | încinseseși | încinsese | încinseserăm | încinseserăți | încinseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încing | să încingi | să încingă | să încingem | să încingeți | să încingă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încinge | încingeți | |||||
| negative | nu încinge | nu încingeți | |||||
Derived terms
- încingere
Etymology 2
From Latin incingere, present active infinitive of incingō.
Verb
a încinge (third-person singular present încinge, past participle încins) 3rd conj.
Synonyms
Antonyms
Derived terms
- încingere