Definify.com
Definition 2024
încuia
încuia
Romanian
Verb
a încuia (third-person singular present încuie, past participle încuiat) 1st conj.
- to lock
Conjugation
conjugation of încuia (first conjugation, no infix)
infinitive | a încuia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | încuind | ||||||
past participle | încuiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | încui | încui | încuie | încuiem | încuiați | încuie | |
imperfect | încuiam | încuiai | încuia | încuiam | încuiați | încuiau | |
simple perfect | încuiai | încuiași | încuie | încuiarăm | încuiarăți | încuiară | |
pluperfect | încuiasem | încuiaseși | încuiase | încuiaserăm | încuiaserăți | încuiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să încui | să încui | să încuie | să încuiem | să încuiați | să încuie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | încuie | încuiați | |||||
negative | nu încuia | nu încuiați |
Antonyms
Derived terms
- încuiere
- încuietoare