Definify.com
Definition 2024
înfia
înfia
Romanian
Verb
a înfia (third-person singular present înfiază, past participle înfiat) 1st conj.
- to adopt (a child)
Conjugation
conjugation of înfia (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a înfia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | înfiind | ||||||
past participle | înfiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | înfiez | înfiezi | înfiază | înfiem | înfiați | înfiază | |
imperfect | înfiam | înfiai | înfia | înfiam | înfiați | înfiau | |
simple perfect | înfiai | înfiași | înfie | înfiarăm | înfiarăți | înfiară | |
pluperfect | înfiasem | înfiaseși | înfiase | înfiaserăm | înfiaserăți | înfiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să înfiez | să înfiezi | să înfieze | să înfiem | să înfiați | să înfieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | înfiază | înfiați | |||||
negative | nu înfia | nu înfiați |
Synonyms
Derived terms
- înfiere