Definify.com
Definition 2024
îngâmfa
îngâmfa
Romanian
Verb
a îngâmfa (third-person singular present îngâ****ă, past participle îngâmfat) 1st conj.
- (reflexive, figuratively) to inflate oneself, put on airs
Conjugation
conjugation of îngâmfa (first conjugation, no infix)
| infinitive | a îngâmfa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îngâ****ând | ||||||
| past participle | îngâmfat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îngâ**** | îngâmfi | îngâ****ă | îngâ****ăm | îngâmfați | îngâ****ă | |
| imperfect | îngâmfam | îngâmfai | îngâmfa | îngâmfam | îngâmfați | îngâmfau | |
| simple perfect | îngâmfai | îngâmfași | îngâ****ă | îngâmfarăm | îngâmfarăți | îngâmfară | |
| pluperfect | îngâmfasem | îngâmfaseși | îngâmfase | îngâmfaserăm | îngâmfaserăți | îngâmfaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îngâ**** | să îngâmfi | să îngâmfe | să îngâ****ăm | să îngâmfați | să îngâmfe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îngâ****ă | îngâmfați | |||||
| negative | nu îngâmfa | nu îngâmfați | |||||