Definify.com
Definition 2024
întreprinde
întreprinde
Romanian
Verb
a întreprinde (third-person singular present întreprinde, past participle întreprins) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of întreprinde (third conjugation)
| infinitive | a întreprinde | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întreprinzând | ||||||
| past participle | întreprins | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întreprind | întreprinzi | întreprinde | întreprindem | întreprindeți | întreprind | |
| imperfect | întreprindeam | întreprindeai | întreprindea | întreprindeam | întreprindeați | întreprindeau | |
| simple perfect | întreprinsei | întreprinseși | întreprinse | întreprinserăm | întreprinserăți | întreprinseră | |
| pluperfect | întreprinsesem | întreprinseseși | întreprinsese | întreprinseserăm | întreprinseserăți | întreprinseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întreprind | să întreprinzi | să întreprindă | să întreprindem | să întreprindeți | să întreprindă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întreprinde | întreprindeți | |||||
| negative | nu întreprinde | nu întreprindeți | |||||