Definify.com
Definition 2024
învecina
învecina
Romanian
Verb
a învecina (third-person singular present învecinează, past participle învecinat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of învecina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a învecina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | învecinând | ||||||
| past participle | învecinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | învecinez | învecinezi | învecinează | învecinăm | învecinați | învecinează | |
| imperfect | învecinam | învecinai | învecina | învecinam | învecinați | învecinau | |
| simple perfect | învecinai | învecinași | învecină | învecinarăm | învecinarăți | învecinară | |
| pluperfect | învecinasem | învecinaseși | învecinase | învecinaserăm | învecinaserăți | învecinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să învecinez | să învecinezi | să învecineze | să învecinăm | să învecinați | să învecineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | învecinează | învecinați | |||||
| negative | nu învecina | nu învecinați | |||||
Derived terms
- învecinare