Definify.com
Definition 2024
ști
ști
Romanian
Verb
a ști (third-person singular present știe, past participle știut) 4th conj.
- to know (generally said of facts)
- (reflexive) to be known
Conjugation
conjugation of ști (fourth conjugation)
infinitive | a ști | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | știind | ||||||
past participle | știut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | știu | știi | știe | știm | știți | știu | |
imperfect | știam | știai | știa | știam | știați | știau | |
simple perfect | știui | știuși | știu | știurăm | știurăți | știură | |
pluperfect | știusem | știuseși | știuse | știuserăm | știuserăți | știuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să știu | să știi | să știe | să știm | să știți | să știe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | știe | știți | |||||
negative | nu ști | nu știți |
Derived terms
Related terms
See also
- cunoaște (usually said for people)