Definify.com
Definition 2024
abiectaturus
abiectaturus
Latin
Participle
abiectātūrus m (feminine abiectātūra, neuter abiectātūrum); first/second declension
- about to abandon
Inflection
First/second declension.
| Number | Singular | Plural | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
| nominative | abiectaturus | abiectatura | abiectaturum | abiectaturī | abiectaturae | abiectatura | |
| genitive | abiectaturī | abiectaturae | abiectaturī | abiectaturōrum | abiectaturārum | abiectaturōrum | |
| dative | abiectaturō | abiectaturō | abiectaturīs | ||||
| accusative | abiectaturum | abiectaturam | abiectaturum | abiectaturōs | abiectaturās | abiectatura | |
| ablative | abiectaturō | abiectaturā | abiectaturō | abiectaturīs | |||
| vocative | abiectature | abiectatura | abiectaturum | abiectaturī | abiectaturae | abiectatura | |